Cum ne duce guvernul în criză

Măsurile fiscale luate în ultimul an de Guvernele PSD-ALDE sunt un dezastru pentru economie. Îmi vine foarte greu să cred că pe undeva prin Palatul Victoria nu există o singură persoană care să aibă habar de economie, astfel încât concluzia pe care o trag pentru mine însumi e că guvernul actual este înainte de toate rău-voitor și abia apoi incompetent.

Inflația nu iartă pe nimeni

Creșterea de anul acesta a salariilor din sistemul bugetar, dar și a salariului minim, nu se vor mai simți peste un an, doi deloc în buzunarele angajaților. Explicația simplă se numește inflație. Cum scriam în postarea Indicele Ciorapului, de inflație nu scapă nimeni, nici cei mai bogați cetățeni, nici cele mai de succes întreprinderi, nici cele mai bogate țări.

Chiar și atunci când Institutul Național de Statistică calculează creșterea economică, ne sunt furnizate două cifre:
1. Creșterea nominală, care reprezintă sec cu câte procente s-a produs mai mult anul acesta față de anul trecut în lei; și
2. Creșterea reală, care reprezintă creșterea nominală minus inflația anualizată.

Având mai mulți bani la dispoziție, salariații îi vor direcționa în mare parte spre consum. Acest lucru va pune presiune de creștere pe prețuri (crește cererea față de o ofertă care rămâne la același nivel).

Pentru că multe din bunurile de larg consum de la noi din țară vin din import, acest lucru va duce la creșterea cursului de schimb euro/leu și dolar/leu, iar firmele străine care exportă la noi în țară vor să fie plătite în valută de circulație internațională, nu în lei.

Prețurile de import calculate în valută nu vor fi ajustate în jos doar ca să plătim noi în lei la fel de mult ca până acum. Pe lângă toate astea, firmele autohtone care se văd cu costuri mai mari pot crește prețurile bunurilor și serviciilor oferite pentru a rămâne în afaceri.

Acum hai să vedem care sunt opțiunile unui angajator care se vede obligat să crească niște salarii peste nivelul de productivitate al angajaților săi și peste nivelul care poate fi susținut de afacerea sa.

I. Trece o parte din afaceri la negru, urmând a plăti și o parte din salariați tot la negru, evitând astfel plata unor contribuții la stat. Făcând o secțiune prin economie, acest lucru duce la scăderea contribuțiilor spre Bugetul Asigurărilor Sociale și încasări mai mici din TVA și impozit pe profit, venituri, dividende etc. Iar salariații la negru sunt privați de vechime în muncă și acces la servicii de sănătate. Mai mult, acest lucru le va reduce pensia atunci când va veni momentul ieșirii la pensie.

II. Restrânge activitatea firmei prin concedierea unor angajați sau suspendă complet activitatea firmei. Acest lucru rezultă iar în mai mult șomaj și mai puține încasări din impozite și contribuții. Mai mult șomaj duce apoi la scăderea consumului și, implicit, a veniturilor afacerilor de la care noii șomeri ar fi cumpărat produse și servicii.

III. Crește prețurile bunurilor și serviciilor din oferta firmei sale, producând astfel inflație. Mai mult, creșterea prețurilor poate afecta veniturile afacerii, deoarece mai puțini potențiali clienți sunt interesați să plătească un preț mai mare.

Concluzie intermediară

Orice creștere salarială care nu este acoperită de o creștere în productivitate va duce pe termen mediu obligatoriu la inflație și, implicit, la scăderea puterii de cumpărare sau revenirea ei la nivelul de dinainte de creșterea salarială.

Oricum o întoarcem, vom aveam mai multă inflație, mai mult șomaj, mai puține încasări la bugetele de stat din impozite și contribuții.

Atitudinea guvernului

Aici mă refer mai ales la dimensiunea politică a măsurilor adoptate. Am asistat la un haos de du-te, vino în declarații sforăitoare ale guvernanților. Incertitudinea despre cadrul fiscal aplicabil în 2018 și perioada extrem de scurtă pe care guvernul a lasat-o mediului de afaceri pentru a se pregăti va duce la scăderea investițiilor și angajărilor precum și la realizarea unui număr mai mic de contracte.

Ori investițiile sunt esențiale pentru ca o firmă să își asigure supraviețuirea pe termen mediu și lung. Toate acestea înseamnă pe termen scurt o activitate economică mai redusă și o creștere economică sub potențial, dacă nu chiar scădere economică.

Analog, investițiile sunt esențiale pentru ca un stat să continue să își imbunătățească nivelul de trai. Mă uit la sistemele de sănătate și de educație, care suferă de subfinanțare continuă în ultimii 28 de ani, și văd originea multor probleme ale societății românești din ziua de azi.

Atitudinea guvernului față de cei guvernați este una de delăsare, sfidare, chiar feudalism. Noi suntem la putere, voi sunteți sclavii noștri, viața voastră depinde de voința noastră.

Problema cu o astfel de atitudine este că România nu este o insulă izolată undeva în ocean, ci o țară destul de bine conectată la Vest, dacă nu prin autostrăzi, atunci măcar prin internet de mare viteză. Guvernul pare chitit să descurajeze pe oricine cu un pic de spirit antreprenorial.

Concluzie finală

Câteva din efectele despre care am scris în articol au apărut deja. Cursul valutar pentru euro se află la maximul ultimilor 5 ani în ultimele zile și se apropie vertiginos de un maxim absolut, iar încasările din TVA sunt mai scăzute anul acesta față de anul trecut, în ciuda creșterii economice. Inflația a depășit deja prognoza BNR pentru anul acesta.

Mai multă inflație, mai puțină activitate economică fiscalizată, mai puține încasări din impozite și contribuții la bugetul statului, mai puține investiții și, în final, mai mult șomaj.

Nu știu când vine criza, dar e chiar după colț.