În dungi sau în picățele?

În postările trecute am discutat fondurile mutuale și am ajuns la ETF-uri.

În această postare vreau să intru un pic mai în detaliu despre construcția unui ETF și implicațiile pentru investitorul de rând.


Cum poate fi oglindit un indice în construcția unui ETF?

1. Replicare fizică completă

Revin aici la exemplul cu alimentara. Ai lista de cumpărături (indicele bursier pe care vrem să îl replicăm într-un ETF) și cumperi fiecare aliment în parte până ai tăiat toate lucrurile de pe listă.

Un ETF cu replicare fizică completă deține toate titlurile conținute într-un indice, în aceeași pondere ca în indice.

2. Replicare fizică optimizată

În cazul unor indici bursieri cu foarte multe titluri, cum ar fi MSCI World cu peste 1500 de firme, se optează pentru primele 700-800 de companii ca pondere, deoarece ele se sumează deja la peste 99% din indice. Restul de companii până la 1500 nu mai sunt incluse în ETF, deoarece complică prea mult administrarea.

E ca și cum ai renunța la unele mărunțișuri de pe lista de cumpărături, de care oricum nu ai neapărat nevoie.

3. Replicare sintetică prin contracte de tip „swap”

Aici intrăm un pic în negura afacerilor financiare.

Fondul conține o „sacoșă” de titluri ce nu are nicio tangență cu indicele de bază.
Titlurile din indice sunt deținute de o terță parte, numită partener de swap.

Între cele două părți se încheie und contract de tip swap, adică schimb, pentru randamentul celor două „sacoșe” de titluri.

La o dată stabilită de ambele părți, fondul primește randamentul indicelui de la partenerul de swap, iar partenerul de swap primește randamentul titlurilor deținute de fond.

E ca și cum două persoane ar face cumpărături fiecare după lista celeilalte, iar apoi ar schimba la un moment dat sacoșele între ele.

Partenerul de swap depune garanții în fond pentru cazul în care nu poate participa la operațiunea de swap, iar fondul rămâne fără randamentul promis prin contract.

Avantajul acestei metode este că permite accesul la anumite burse mai „exotice”, unde titlurile din indice sunt puțin lichide sau bursa este restricționată pentru investitori străini.

Mai mult, urmărirea indicelui este mai exactă decât în cazul replicării fizice. (Voi reveni asupra acestui subiect într-o altă postare.)

Dezavantajul constă în faptul că aceste contracte sunt deseori intransparente pentru micul investitor, iar comisioanele de swap nu sunt incluse în comisionul anual de administrare.


Ce face un ETF cu banii rezultați din dividende și dobânzi?

Sumele de bani rezultate din activitatea de investiție la nivelul unui ETF pot fi reinvestite sau distribuite investitorilor.


1. ETF distributiv

La anumite date stabilite în avans, fondul distribuie către investitori o sumă de bani per unitate de fond.

De dragul simplității, voi folosi termenul de dividend și pentru suma distribuită de un ETF.

Dividendul se scade din prețul unei unități de fond la data distribuției (engl. ex-date, adică data din care unitatea de fond se tranzacționează cu dividendul scăzut din prețul unei unități de fond).

Dividendul constituie venit pentru investitor și trebuie declarat și impozitat. În România, impozitul pe dividende este de 5% (la data scrierii acestui articol).

2. ETF acumulativ sau tezaurizant

La anumite date stabilite în avans, fondul reinvestește suma de bani rezultată din investiție, crescând astfel valoarea unei unități de fond.

Investitorul nu primește bani în cont, dar valoarea unei unități de fond crește cu valoarea dividendului reinvestit.

Și care din cele două feluri de ETF ar fi de preferat?

Depinde de tine și profilul tău de investitor.

Dacă te interesează să realizezi un venit pentru care să nu muncești (venit pasiv), poate că un ETF distributiv este potrivit pentru tine.

Pe de altă parte, dacă te interesează doar să obții o creștere de valoare și nu vrei să plătești 5% impozit la fiecare dividend, poate un fond acumulativ este de preferat.


Replicare fizică sau sintetică?

O altă întrebare care ține de profilul tău ca investitor.

Dacă te interesează ca fondul tău să evolueze „lipit” de indicele de bază, poți lua în considerare ETF-uri cu replicare sintetică.

Dacă faptul că ETF-ul tău conține într-adevăr titlurile din indice și nu se implică în contracte intransparente cu alte instituții îți permite să dormi mai liniștit noaptea, un replicator fizic e mai potrivit.


Ce am ales eu?

ETF-urile în care am investit eu sunt distributive cu replicare fizică. Dividendele care îmi intră cu regularitate în cont aproape lunar mă motivează să investesc în continuare.

Replicarea sintetică prin contracte de tip swap mă lasă rece. Nu vreau un risc suplimentar și evitabil în investiția mea (partenerul de swap nu poate onora contractul cu fondul, situație rară).


Pe curând!